Ion Atanasiu Delamare artist page

contact - Ion Atanasiu Delamare

language - RO

news - about Ion Atanasiu Delamare

9.01 - 03.02.2010

A Brand New World. Infinite Visioni di Mondi Possibili: SPAZIO LIGERA - Milano

Ion Atanasiu Delamare archives

Grafica lui Ion Atanasiu descrie, printr-o muzică a culorii şi un joc fantastic al formelor, crâmpeie, parcă, din acele vise unice şi tulburătoare ce, une¬ori, ne revelează adevăruri, idei şi aspecte inedite, surprinzătoare (altfel nedetectabile în cotidian) ale relaţiilor esenţiale ale vieţii. Este o lume a relaţiei om-simbol care, privită printr-o viziune originală, montează un inedit spectacol. Există o poetică a in¬teracţiunii acestei relaţii cu spaţiul decurs din ea în¬săşi. Şi dacă vorbim de un spectacol, atunci culorile creează o coloană sonoră vertebrală a sentimente¬lor şi stărilor. Tonurile, nuanţele, evocă dulcea tris¬teţe a armoniilor de toamnă, nostalgia redescoperi¬rii unor adevăruri la care are acces doar artistul (prin jocul visului cu realitatea) nu şi omul-artist. Foarte interesant este că avem mai puţin de a face cu magia visului. Verificarea revelaţiilor din vis în spectacolul cotidian exprimă o luciditate a căutării a neliniştii mai degrabă decât reveria misterului.

09.1990 | Cristian Crisbăsan , Cotidianul

gravura de Ion Atanasiu Delamare - 1950 toamna

self portrait Ion Atanasiu Delamare - 1989

Desenul lui Ioan Atanasiu aduce aceeaşi ten¬dinţă expresionistă bruegeliană sau expresionistă a lui Bosch. Locuind un infern, aceste personaje cu alură umană sunt de fapt himerele unui bestiariu, iar felul lor de a apărea este unul ce ţine de dome¬niul absurdului, gesturile şi trupurile lor descriu scene imposibile în care unii pe alţii se devorează şi, în acelaşi timp, se iubesc, dorm şi se luptă, se nasc şi mor. Desenul este de o plasticitate uimitoa¬re, halucinantă. Dar nici imaginaţia artistului nu e mai prejos.

26 august 1993 | Simona Vărzaru , Meridian

Universul său straniu, intens spiritualizat, susţi¬nut de o subtilă muzică a culorii şi un joc fantastic al formelor, se configurează într-un univers oniric născut dintr-o sensibilitate ce filtrează relaţii esen¬ţiale ale vieţii, a provocat incitare dar şi un apel la inteligenţa lucidă a spectatorilor

septembrie 1994 | Victor Ernest Maşek , Cotidianul

Ioan Atanasiu Delamare realizează o grafică na¬rativă de bună calitate - fiecare lucrare se cere "ci¬tită " deoarece poartă în ea o poveste ce-şi dovedeş¬te bogăţia fabulaţiei prin multiplele posibilităţi de interpretare. Aparent, autorul se lasă în voia viselor dând libertate mâinii să alunece pe hârtie, înarmată cu tocul cu peniţă fină sau creionul moale, ce lasă în urmă caligramele gândurilor. Pentru a obţine maximul de forţă sugestivă pen¬tru planşele sale, expozantul face apel la deformări expresive, la alungiri sau îndesări ale siluetelor, la înghesuirea personajelor în forme ciudate - venind parcă pe filiera lui Hieronymus Bosch - şi la un în¬treg laborator de anatomie şi fiziologie experimen¬tală în care sunt testate diverse noi creaturi, com¬puse din membre şi elemente heteroclite. Toate acestea trimit creaţiile lui Ioan Atanasiu Delamare în zona onirismului, unde totul este posibil.

marţi 25 iulie 1995 | Adrian-Silvan Ionescu , Cotidianul

Ion Atanasiu Delamare la Serata Muzicală

La un moment dat intrasem într-un fel de criză de artişti pentru Serată. O invitasem pe Floarea Ţuţuianu, pe care o apreciam şi ca graficiană şi ca poetă, dar ea ezita şi-mi tot spunea că e intimidată de întâlnirea cu Iosif Sava, că nu e pregătită, că să mai aşteptăm şi multe altele de acest fel.
Până la urmă am renunţat şi Alexandru mi-a spus că s-a gândit la un coleg de-al lui, grafician, Ion Atanasiu Delamare. I-a telefonat, i-a spus despre ce e vorba şi am stabilit o întâlnire la atelier. Numele îmi era cunoscut şi ca să văd din ce context, am răsfoit o agendă din 1997 în care îmi notasem artiştii premiaţi de Uniunea Artiştilor Plastici, pe anul 1996. Agenda provenea de fapt din perioada în care începuseră colaborările mele la diverse reviste culturale, pe unde reuşeam să scriu cronică plastică. Cum bănuiam, în acea agendă l-am descoperit pe Ion Atanasiu. Primise premiul pentru grafică şi aveam notate chiar câteva observaţii pe marginea lucrărilor expuse la Galeria Etaj 3/4 a Teatrului Naţional Bucureşti.
Întâlnirea noastră s-a amânat de câteva ori, din cauza mea. Ion nu s-a supărat şi îmi dau seama acum că el a fost unul dintre puţinii artişti care au acceptat invitaţia firesc, fără nazuri şi complexe, deşi el, ca persoană, nu mai apăruse până atunci pe vreun ecran de televizor. L-am vizitat până la urmă la atelierul de pe Strada Şelari 13, la ultimul etaj, cu vedere spre Curtea Veche. Probabil că e unul dintre atelierele cel mai frumos plasate, în inima Bucureştiului istoric, atât cât a mai supravieţuit sistematizării demente a lui Ceauşescu. Ne-am împrietenit repede şi n-am încetat să mă amuz nici o clipă de această figură pitorească: un pletos cu mustaţă pe oală, cu un temperament când melancolic, când eruptiv. După câteva invective sănătoase la adresa stricătorilor contemporani de artă şi meşteşug artistic, îndreptate şi spre critica snoabă de artă, mi-a spus că e foarte bucuros să participe la Serată, că-l apreciază în mod deosebit pe Iosif Sava şi emisiunea pe care o face.
Apoi, atelierul lui s-a umplut de prieteni, foşti sau actuali studenţi de-ai lui Ion Atanasiu, care e şi lector la Universitatea de Artă, deşi nu face caz de postura sa de profesor. Aveam să constat şi ulterior că atelierul lui e prea des vizitat de aceste grupuri de prieteni de diferite vârste şi apucături, pe care gazda îi tratează cu nişte cafele la filtru ţapene, specialitatea casei, bune să te scoale din morţi sau să te omoare, în funcţie de constituţia fiecăruia.
Am selectat împreună lucrările care urmau să vină la Serată şi aceasta a fost ocazia cea mai bună de a-l cunoaşte pe artist. Spiritul ironic, înclinaţia spre burlesc şi parodie, – lesne de sesizat la Ion Atanasiu, care, când e vizitat pe nepusă masă între 16.00-18.00 de prea mulţi intruşi, se aşează în faţa televizorului şi pretinde că nu vrea să fie deranjat de la telenovela după-amiezii –, acest spirit se transmite şi lucrărilor de grafică în tehnică mixtă, un spectacol jucăuş şi grav care suprapune planul visului cu cel al realităţii, bizareria cu firescul.
Artistul sfidează convenţiile plastice şi mixează imaginile într-o descătuşare de cronologie care lasă un alt tip de realitate, cel al invenţiei artistice, să concureze realitatea naturii.
Contingentul, cotidianul stereotip îşi găsesc cel mai mare adversar în reprezentările lui Ion Atanasiu, unde figura umană caricaturizată şi personajele hibride nu lipsesc niciodată. În ipostaze surprinzătoare, aceste personaje carnavalesc-onirice construiesc un univers fantastic cu o geneză plastică ce trimite la mitologie şi la mitologii. Compoziţiile lui Ion Atanasiu sunt extrem de vivace în narativismul lor şi invită la o lectură atentă, pe diferite paliere de înţelegere ale privitorului. Ele se adresează spiritului ludic dar şi celui grav pentru că aceste atitudini trăiesc într-o osmoză perfectă în lucrările lui. Şi de fapt, e destul de greu să-ţi dai seama unde se termină inspiraţia din real şi unde începe ficţiunea. Încă ceva m-a impresionat de la bun început şi în mod special: grija artistului faţă de propriile lucrări, acurateţea execuţiei şi migala finisajului, o atitudine care astăzi nu prea mai e la modă printre artiştii plastici.

24.03.2004 | Luiza Barcan

Artisti contemporani competitivi: Ioan Atanasiu Delamare

"Important este sa nu-ti pierzi drumul"

Obiectul de arta, in impas? Coeficientul satisfactiei unui creator, sub nivelul acelui sumum considerabil de munca, talent si bani? Sau pur si simplu un "tablou" obisnuit al vietii oricarui artist de la noi sau de aiurea, mereu in contradictie cu timpul sau?!
Ioan Atanasiu Delamare este un nume cunoscut si apreciat in peisajul graficii contemporane. De aproape un sfert de veac isi asuma, cu demnitate, firescul drumului pe care si l-a ales. Si cu impacarea de a privi dincolo de avantajele materiale ale meseriei. Crede insa ca "Dupa '89 s-au cam depreciat relatiile artist - cumparator/colectionar. Colectionarii veritabili nu mai au bani, iar cei care au bani nu investesc in arta. De altfel, expozitiile sunt din ce in ce mai putin vizitate. Primeaza aspectul pragmatic: fiecare este preocupat de grijile imediate, de ziua de maine. De altminteri, la noi nici nu exista o piata de arta. De acest lucru trebuia sa se ocupe Uniunea Artistilor Plastici (UAP), dar nu am vazut in acest sens nici un fel de preocupare. Exista artisti importanti care vand cu preturi foarte mari, asa cum sunt artisti carora li se ofera pentru lucrari preturi aleatorii", afirma Ioan Atanasiu. Ce ar fi trebuit sa faca UAP-ul? "Sa promoveze mai mult arta romaneasca, sa organizeze expozitii in strainatate... La noi, viata s-a inrautatit; preturile au crescut, dar piata de arta a ramas foarte jos. Deocamdata, galeriile particulare sunt cele care incearca sa promoveze arta contemporana. In rest, totul e la nivel de amatorism. Eu, daca nu as avea un venit constant (este lector la Universitatea de Arte Bucuresti - sectia Grafica, n.r.), mi-ar fi foarte greu sa supravietuiesc. Chiria, in general cheltuielile administrative pentru atelier au ajuns la costuri considerabile. Slujba imi asigura cat de cat o existenta onorabila, asa incat sa nu fac compromisuri. Poate ca grafica de sevalet, genul pe care il practic, este mai putin accesibila unui anumit public. Consider insa ca artistul trebuie sa faca tot ce presupune meseria lui pentru a ridica nivelul de intelegere al publicului, si nu sa coboare la cerintele unei categorii anume. Altminteri, contrazicem rolul formativ al artei, al culturii". Majoritatea artistilor, din mai toate generatiile, se plang de faptul ca reusesc cu greu sa-si gaseasca un cumparator. Cum vi se pare afirmatia unora ca arta este falimentara?, l-am intrebat. "Este ca si cand am spune ca nu exista Dumnezeu. Ar fi sinonima cu disperarea. Arta e speranta noastra. A existat si va exista. Important este sa nu-ti pierzi drumul. Si, la fel de important, sa calatoresti, sa expui in afara granitelor - eu am avut aceasta satisfactie! -, sa simti ca esti mesagerul tarii tale"

Nr. 4356, Ediţia I Sâmbătă, 18 iunie 2005. | Veronica Marinescu , Curierul Naţional